Irina Rusu

Deși procrastinarea are o conotație negativă, de cele mai multe ori naște proiecte frumoase. Pentru Irina Rusu, blogul Coffentropy a apărut dintr-un moment de procrastinare, din dorința de a spune unele povești altfel prin care să transmită mesajele dorite, dar și din curiozitatea de a încerca ceva nou. Deși a terminat Facultatea de Medicină Veterinară, Irina își pune o amprentă unică în toate proiectele sale și ne încântă cu ilustrații, design creativ și povești pe blog.

 

Am pornit de la ideea de a scrie sincer și transparent, indiferent de subiectul care îmi trece prin minte, și continuu în același stil. Pentru mine contează foarte mult ca în toată povestea asta frumoasă online să existe și voci care spun lucrurilor pe nume. Acum, că mi-am „câștigat” o audiență faină și inteligentă, vreau să mă axez pe niște subiecte mai complexe, cu un impact mai puternic din punct de vedere social. ”, spune Irina despre inițiativa sa.

 

Confirmarea că blogul îi este citit și apreciat a venit totodată sub forma unui moment important moment din cariera Irinei și anume, primul comentariu: „A fost o confirmare că mai există persoane pe lumea asta care apreciază aceleași valori și lucruri ca și mine… chiar și din punct de vedere estetic. Oamenii sunt ființe sociale, și cât nu ne-am zbate noi să afirmăm că „o facem pentru noi”, orice facem are o reflecție în altă persoană.”, ne povestește Irina. Angajamentul Irinei de a spune lucrurilor pe nume și de a fi real human, lucru reflectat atât pe blog, în scris, cât și pe Instagram, în instastories sau pe vlog. Irina ne-a povestit că printre primele articole pe care le-a publicat se numără și unul de tip recenzie de produs, în care enumera părțile mai puțin plăcute ale produsului, fapt ce este din ce în ce mai rar întâlnit în sfera online-ului.

Irina ne descrie generația cu poate cel mai mare impact în zilele noastre ca fiind curioși, ușor de dezamăgit și fricoși pe alocuri: Extrem de curioși, dar ușor de dezamăgit. Uneori mi se pare că trecem prea repede de la un lucru la altul, fiindu-ne frică să ne dedicăm complet și frică să nu pierdem „următorul lucru bun și interesant”.

 

Îndemn

Poate că empatia nu va salva lumea, dar cu siguranță o va face mai frumoasă.